In a series of pre-registered studies, we explored (a) the difference between people’s intuitions about indeterministic scenarios and their intuitions about deterministic scenarios, (b) the difference between people’s intuitions about indeterministic scenarios and their intuitions about neurodeterministic scenarios (that is, scenarios where the determinism is described at the neurological level), (c) the difference between people’s intuitions about neutral scenarios (e.g., walking a dog in the park) and their intuitions about negatively valenced scenarios (e.g., murdering a stranger), and (d) the difference (...) between people’s intuitions about free will and responsibility in response to first-person scenarios and third-person scenarios. We predicted that once we focused participants’ attention on the two different abilities to do otherwise available to agents in indeterministic and deterministic scenarios, their intuitions would support natural incompatibilism—the view that laypersons judge that free will and moral responsibility are incompatible with determinism. This prediction was borne out by our findings. (shrink)

In the book "Experiential Philosophy- Body-based Wisdom and Challenges to Western Thought', Professors Lakoff and Johnson divided cognitive science into the first generation of cognitive science (based on British-American analytical philosophy and a Priori philosophy) and the second generation of cognitive science (based on experiential philosophy, emphasizing: the experiential nature of the mind, the unconscious nature of cognition, and the metaphorical nature of thinking), expounded the characteristics of the two generations of cognitive science and the differences between the two, and (...) firmly believed that cognitive linguistics is based on the second generation of cognitive science theory, which is a reaction to structuralism and generative schools, thereby clarifying cognitive linguistics. Some basic points of view. (shrink)

Anscombe introduces the notion of "non-observational knowledge" by taking the knowledge one usually has of the position of his limbs as an example. According to her definition two requirements need to be met when we speak of "observing something": first, we can speak of separately describable sensations (call it the SD condition); second, having such sensations is in some sense our criterion for saying something (call it the CS condition). The "sensations of position"-so called by Anscombe-play a central role in (...) understanding the knowledge we usually have of our bodily position as non-observational. But, do we really have such sensations? If yes, how can we tell whether they are "separately describable" or not? In what sense can having a given sensation be or be not our criterion of saying something? And, why (and how) are the above question to be related to our understanding the knowledge that we usually have of our bodily position as non-observational knowledge? By clarifying the ambiguity in the possible meanings of "sensation of X", I'll try to defend my understanding of Anscombe's answers to the above questions, namely, that we do have sensations of position, and usually they are neither separately describable nor our criterion of saying something-in the sense that we usually don't identify our bodily position by identifying the sensations of position, and that. (shrink)

This paper aims to clarify the relationship between extraversion and employees’ innovative and disclose the moderating effect of organizational innovative climate on that relationship. To this end, 300 employees were selected from various enterprises in three Chinese cities, and subjected to a questionnaire survey based on the five factor model (FFM) and 5-point Likert scale. Through statistical regressions, the author explored the effects of extraversion and organizational innovative climate have on employees’ innovative behavior. Then, the organizational innovative climate was divided (...) into five dimensions, and the feature activation theory was implemented to reveal the moderating effect of each dimension on relationship between extraversion and employees’ innovation. Through the above analysis, it is concluded that extraversion has a positive effect on employees’ innovative behavior; the five dimensions of organizational innovative climate all exert a positive effect on employees’ innovative behavior; the resource support in organizational innovative climate has a moderating effect on the relationship between extraversion and employees’ innovation. The research findings shed new light on the improvement of organizational innovative and the construction of an innovative country. (shrink)

Throughout history, a relatively small number of individuals have made a profound and lasting impact on science and society. Despite long-standing, multi-disciplinary interests in understanding careers of elite scientists, there have been limited attempts for a quantitative, career-level analysis. Here, we leverage a comprehensive dataset we assembled, allowing us to trace the entire career histories of nearly all Nobel laureates in physics, chemistry, and physiology or medicine over the past century. We find that, although Nobel laureates were energetic producers from (...) the outset, producing works that garner unusually high impact, their careers before winning the prize follow relatively similar patterns as ordinary scientists, being characterized by hot streaks and increasing reliance on collaborations. We also uncovered notable variations along their careers, often associated with the Nobel prize, including shifting coauthorship structure in the prize-winning work, and a significant but temporary dip in the impact of work they produce after winning the Nobel. Together, these results document quantitative patterns governing the careers of scientific elites, offering an empirical basis for a deeper understanding of the hallmarks of exceptional careers in science. (shrink)

Dù nam hay nữ giới theo ngành CNTT, tin rằng với việc theo học FUNiX, các bạn trẻ sẽ tìm được sự hỗ trợ tốt nhất để chinh phục mục tiêu của mình.

Dù nam hay nữ giới theo ngành CNTT, tin rằng với việc theo học FUNiX, các bạn trẻ sẽ tìm được sự hỗ trợ tốt nhất để chinh phục mục tiêu của mình.

Rõ ràng, cây vối đã trổ hoa rất đúng lúc, như duyên trời đất tạo nên. Mà cũng chỉ một cây trong số nhiều cây đang được mong chờ.

El conocimiento de la filosofía feminista del este asiático, en general, y de China en particular, se ha difundido habitualmente como apéndice dentro de las grandes historias de las ideas y del feminismo europeo como teoría y filosofía política. En el mejor de los casos, como puras notas al margen. En la actualidad, ya estamos en disposición de descentralizar las ideas y dar espacio a la historia, la diversidad de voces y textos de pensadoras no-europeas. Por lo tanto, el primer (...) objetivo de esta propuesta es contribuir a la presentación y descubrimiento, para el lector en castellano, de algunas perspectivas feministas chinas que no sólo ayudarán a conocer una desconocida pluralidad filosófica, sino, a la vez, quizás de modo más importante, a pensar “con” y “contra”, críticamente, las tesis de las pensadoras. Para sumar esfuerzos a las muchas voces filosóficas feministas que conceptúo como “in-disciplinadas”, pues se sitúan fuera de la disciplina y del canon filosófico hegemónico, la propuesta de capítulo presentará y disertará en torno a la figura de He-Yin Zhen (1880-1920?). Intelectualmente presentada como representativa del anarco-feminismo chino, sus escritos de vindicación, como “Sobre la venganza de las mujeres”, “Sobre la cuestión del trabajo de las mujeres” o “El Manifiesto Feminista”, datados en 1907 y que forman el corpus de artículos publicados por la autora durante su estancia como exiliada en Japón, se erigen en una defensa de las mujeres, desde una mirada internacionalista, y, a la vez, en un paso de restitución de lo que pertenece, por derecho, a las mujeres, conjugando las dos acepciones de la acción vindicatoria. El estudio que se propone partirá de la estructuración dialógica y reflexionada con los textos de la pensadora, poniendo la mirada frente a los mismos, en su textualidad y contexto, para explorar sus argumentos. Asimismo, se enfrentarán sus tesis a aquellas quizás más difundidas, como las surgidas de los ilustrados reformistas, como las expresadas por Liang Qichao (1873-1929) en su “Sobre la educación de las mujeres” (1897), explorando, entre otras cosas, hasta qué punto la autora responde y erosiona una trampa del reformismo ilustrado al defender derechos básicos, como la educación, como elemento subordinado al fortalecimiento -económico, social- de la China atravesada también por el mal del siglo XIX, por el espíritu finisecular. (shrink)

The yin yang model of thinking is most essential to the Chinese cosmology, ontology and outlook on life. This paper is a systematic discussion of such a dialectical way of thinking and its significance. It starts with investigating the origin and the meaning of terms “yin” and “yang”, and explains the later developed yin yang doctrine; it then shows how greatly and profoundly the yin yang model of thinking has influenced Chinese philosophy and Chinese character. It concludes that Chinese naturalistic, (...) dialectical, and optimistic attitudes toward the world and life are all based on the yin yang model of thinking and that the yin yang doctrine is the starting point for anyone to understand Chinese people and their philosophies. (shrink)

Book review: Emmanuel Todd, "Où en sommes-nous? Une esquisse de l'histoire humaine" (Seuil, 2017).

PREFACE WORD The Tanzimat period, which was the starting point of reform movements in many areas such as social, political, economic, military, etc., in which steps were taken towards Westernization, is considered to be an important milestone in drawing the fate of the Ottoman Empire. In this longest century of the empire, when many things were rushed, education partially received its share of change and reform. However, since the field of education was under the control of religious institutions such as (...) the Şeyhülislâmlık and the Nezâresi Evkâf-ı Hümâyun, the changes and reforms in this field remained limited. Regarding philosophy, which is the subject of our study, we can say in advance that philosophical movements in the West, the ideas of philosophers and philosophical education in the Western sense began to enter our country in the post-Tanzimat period. It is noteworthy that during this period when the Ottoman Empire became acquainted with Western philosophy, philosophy in the West experienced a period of crisis. In the period preceding this acquaintance, philosophy education in our country was carried out in a style loyal to the tradition of Islamic philosophy, and the break in this tradition occurred with the Tanzimat. One of the most widely debated issues from the Tanzimat to the present day has been whether or not a philosophical tradition unique to us can be established. Issues such as whether a philosophy built on our own culture and values can provide us with the opportunity to raise philosophers who are considered philosophers in the Western sense, and the level of competence and proficiency of Turkish in terms of creating a philosophical language on the way to realizing this opportunity, and efforts to establish a deep-rooted tradition continue to stand before us. In this study, from a holistic perspective, the changes in philosophical paradigms in certain periods from Tanzimat to the present day have been tried to be determined chronologically and problematically. The fact that the movements that emerged with Tanzimat were broken in certain periods, such as 1915, 1933 and 1960, and left their place to different movements, and the changes in our country in parallel with the change in the perception of philosophy in the world have been tried to be revealed in this study, and as a result of the study, results that have not been expressed so far have been reached. Again, whether the perception of philosophy has changed in society along with the change in philosophy in higher education is among the topics investigated in this study. For example, the fact that professors such as Mehmet İzzet, Niyazi Berkes and Necati Öner, who studied philosophy, regretfully admitted that it was embarrassing to say "I am studying philosophy", and instead took refuge in evasive answers such as "I am studying at the Faculty of Literature, I am studying at the Faculty of Language and History", clearly shows how the difficulty of doing philosophy in Turkey is at a high level with these prejudices. From the times when philosophy was identified with irreligion and atheism, and philosophers were seen as useless people who only criticized and did not produce solutions, to the present situation, the paths taken and the obstacles overcome make us hopeful for the bright future of philosophy in Turkey. In the Dârülfünun, which was de facto established in 1863 and opened and closed many times, philosophy courses were able to find a wide place in the curriculum after 1900 and especially after 1916. However, the contribution of philosophy courses and departments, which have been a significant part of the academy since 1916 both as a field of research and education, to the establishment and development of the longed-for original philosophical thought is currently the subject of a separate discussion. Indeed, philosophy departments have never escaped the criticism that they teach Western thought, transfer Western intellectual currents, ignore social values, and provide an exclusively Western and unproductive education. Our study, which deals with the processes of change and transition in philosophy education in Turkey and the debates on these processes, consists of three chapters and three appendices. In the first part, the studies in the field of philosophy from Tanzimat to the Republic are discussed theoretically and a general framework is tried to be drawn about the establishment of philosophy in Turkey. The topics covered in this section are mainly philosophy education until the establishment of the first university in 1863 under the name Dârülfünun and its closure and reopening in 1900 under the name Dârülfünun-ı Şâhâne. As is known, after a long period of trial and error, Dârülfünun was reformed under the name "Dârülfünun-ı Osmânî" in 1908 during the Second Constitutional Monarchy. Reforms in the field of education continued unabated, and with the university reforms in 1915 and 1933, philosophy departments also underwent significant change and transformation. Especially German faculty members, who were influential in these reforms, played an active role in the restructuring of the philosophy department. Apart from universities, philosophical activities were also carried out in non-governmental organizations, newspapers and journals. In particular, the philosophers who tried to become an association under the name of the Turkish Philosophical Society are today actively working under the name of the Philosophical Society of Turkey and the Turkish Philosophical Association. In this part of our study, in addition to these issues, the philosophers of the Republican period, which we have identified as four generations, and their philosophical attitudes and behaviors are evaluated together with the aspects reflected and not reflected in their works, and the interaction between the similarities and differences between the general characteristics of the generations and the philosophical atmosphere in the country is tried to be analyzed. The similarities and differences between the generations are analyzed since they are the main factors that determine and govern the course of philosophy in Turkey. The second chapter is devoted to "Philosophical Disciplines in Purgatory in the Republican Era". In this section, the disciplines of history of science, logic, Islamic philosophy and philosophy of religion, which we characterize as disciplines in limbo because their place in philosophy departments has always been controversial, are analyzed. In the third and final chapter, under the title "Philosophical Problems and Movements in the Republican Era", the problem of establishing the practical implications of the philosophical issues discussed in the first two chapters on the theoretical level, the question of whether Turkish can be the language of philosophy, Western philosophical movements in Turkey and their representatives are discussed. This chapter concludes with the main purpose of the study, which is to discuss the problems of philosophy in Turkey, suggestions for solutions and future perspectives. We have tried to enrich our research with three appendices that are considered to be complementary to these three chapters. The first appendix contains interviews with twelve senior professors who retired after teaching philosophy in Turkey for many years. These senior professors were asked questions about the changes in the view of philosophy in Turkey, philosophy education in higher education, their perceptions of philosophy, etc., and an important historical note was made with their answers based on their experiences. In this respect, we believe that these interviews will serve as an important source and reference for future generations and the social sciences community. Although the speeches of these professors contain many important discourses, messages and references, we have chosen one motto phrase to carry in the title. On this occasion, we would like to express our gratitude to our esteemed professors for sharing their vast knowledge and experience in the field of philosophy with us. In the second appendix, the short life stories and works of about a hundred professors in the field of philosophy in the Republican period are included. Although this information is sometimes easily obtained through the internet, biographical books or the works of the professors themselves, sometimes, after a very long and laborious work, original information has been reached, which is expressed for the first time in this study. Sometimes the capture of a very small detail required great efforts. In the third and final appendix, the names and periods of the senior philosophers of the Republican period are listed chronologically. (shrink)

Kể từ năm 2015, ngày 11 tháng 2 hàng năm đã chính thức được Đại hội đồng Liên hiệp quốc công nhận là Ngày Quốc tế Phụ nữ trong Khoa học. Sự kiện này được UNESCO và UN Women kết hợp cùng với các cơ quan đối tác tổ chức trên toàn thế giới nhằm khuyến khích sự tham gia của phái nữ trong khoa học.

Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia greacă și este încă folosită în etica virtuții. A existat o tranziție în timp, de la accent pe fericirea virtuții la virtutea fericirii. În psihologie, fericirea este o stare mentală sau emoțională a bunăstării, care poate fi definită, printre altele, de (...) emoții pozitive sau plăcute, variind de la mulțumire până la bucuria intensă. În Vedele hinduse, ānanda semnifică fericirea veșnică, cea care însoțește sfârșitul ciclului de renaștere. Pentru grecii antici, ataraxia este o stare lucidă de echilibru robust, caracterizată de elibertatea continuă de teama primejdiei și îngrijorare. Filosofii consideră că fericirea poate fi înțeleasă ca fiind scopul moral al vieții sau ca aspect al hazardului, explicând fericirea fie ca o stare de spirit, fie ca o viață înfloritoare pentru persoana căreia i se aplică. „Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat. Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației." (Emmanuel Kant, Critica facultății de judecată) -/- CUPRINS: -/- Fericirea - Definiție - Legătura cu sănătatea fizică - Filozofie - Religie - - Religiile orientale - - - Budism - - - Hinduism - - - Confucianismul - - Religiile abrahamice - - - Iudaismul - - - Catolicismul roman - - - Islam - Psihologie - - Ierarhia nevoilor a lui Maslow - - Teoria autodeterminării - - Psihologie pozitivă - - Măsurarea fericirii - Viziunea economică și politică Ānanda - Diferite sensuri de fericire în filosofia hindusă - - Swami Vivekananda - - Sri Aurobindo - - Advaita vedanta - - Dvaita vedanta - - Vishishtadvaita vedanta - - Sri Ramana Maharshi - Modalități de realizare a ānandei Ataraxia - Epicureismul - Pironism - Stoicism Indici ai fericirii: Fericirea Națională Brută - Definirea FNB - Implementarea FNB în Bhutan - Răspândirea FNB în afara Bhutan - Critica Filosofia fericirii - Grecia antică - - Platon - - Aristotel - - Cinism - - Cirenaicism - - Pironism - - Epicureism - - Stoicism - Roma antică - - Școala lui Sextius - - Augustin de Hippo - - Boețiu - Evul Mediu - - Avicenna - - Al-Ghazali - - Maimonide - - Thomas de Aquino - Perioada modernă timpurie - - Michel de Montaigne - - Jeremy Bentham - - Arthur Schopenhauer - Perioada contemporană - - Władysław Tatarkiewicz - - Herbert Marcuse - - Viktor Frankl - - Robert Nozick - Scientismul - Studiul fericirii - - Sonja Lyubomirsky Teoria (etica) virtuții - Concepte cheie - Istoria virtuții - - „Turnura aretaică” contemporană Consecințialism - Filosofii - - Consecințialismul de stat - - Utilitarism - - Egoismul etic - - Altruismul etic - - Consecințialismul regulilor - - Consecințialismul pe două niveluri - - Consecințialismul motivațional - - Consecințialism negativ - - Etica teleologică - - Actele și omisiunile, și "doctrina actelor și omisiunilor" Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Mùa xuân, đất trời dậy sự sống. Từ đồng bằng tới vùng núi cao của đất nước ta, khắp nơi muôn hoa đua sắc. Trong số những người Việt quan tâm tới tiến triển khoa học nước nhà, trước đà bứt phá công nghệ khoa học vũ bão của thế giới, vẫn có những cành mai mỗi ngày lại đơm những nụ hoa hiến dâng cho cuộc sống. Cảm ơn những tác giả đã dành thời gian đặt bút để mang (...) chúng đến với cuộc đời. (shrink)

This article introduces a cross-cultural comparative study on Hegel’s Western triad of Being-Nothing-Becoming and I-Ching (including Tao-Teh-Ching, TTK)’s Eastern triad of Yin-Yang-I (Change). The study exposes the similarities and differences between the two triads in three aspects: concept, internal motivation, and external manifestation. Results include: (1) Hegel’s “Tao” is not identical to that of the Yin-Yang paradigm; (2) Hegel’s envision of Becoming is intrinsically far away from the essence of I-Ching’s I.

The discovery of a letter in the Niels Bohr archives written by Bohr to a Danish schoolteacher in which he reveals his early knowledge of the Daodejing led the present author on a search to unveil the influence of the philosophy of Yin-Yang on Bohr's famed complementarity principle in Western physics. This paper recounts interviews with his son, Hans, who recalls Bohr reading a translated copy of Laozi, as well as Hanna Rosental, close friend and associate who also confirms the (...) influence of ancient Chinese philosophy on this major figure in Western physics. As with Bohr’s dual perspective approach to the wave-particle, in which describing matter as either wave or particle is not considered inherently contradictory, this article likewise argues that Eastern and Western perspectives about philosophy, reality and life in general need not antagonize one another as is the case in Hegelian dialecticism. Through developing a globally accessible, harmonized system of Eastern and Western thought, this article suggests that individuals can more easily overcome limitations arising from cultural singularity in conventional philosophical approaches and, in turn, achieve a greater degree of social harmony and depth of philosophical understanding, all in the same stroke. (shrink)

The argument is that (1) the spiritual crisis that Zhu Xi discussed with Zhang Shi 張栻 (1133–1180) and the other “gentlemen of Hunan” from about 1167 to 1169, which was resolved by an understanding of what we might call the interpenetration of the mind’s stillness and activity (dong-jing 動靜) or equilibrium and harmony (zhong-he 中和), (2) led directly to his realization that Zhou Dunyi’s thought provided a cosmological basis for that resolution, and (3) this in turn led Zhu Xi to (...) understand (or construct) the meaning of taiji in terms of the polarity of yin and yang; i.e. the Supreme Polarity as the most fundamental ordering principle (li 理). (shrink)

In the early twentieth century Walter Benjamin introduced the idea of epochal and ongoing progression in interaction between mind and the built environment. Since early antiquity, the present study suggests, Benjamin’s notion has been manifest in metaphors of gender in city-form, whereby edifices and urban voids have represented masculinity and femininity, respectively. At the onset of interaction between mind and the built environment are prehistoric myths related to the human body and to the sky. During antiquity gender projection can be (...) detected in western perceptions linking natural and built environments, commencing with Plato’s Atlantis and his Myth of Er, and later as a likely import of the Chinese yin-yang mythology. Culminating with the Age of Discovery, alongside advances in experiential awareness of the Earth’s sphericity, respective feminine and masculine earmarks can be detected in early modern perspicacity of the Earth’s southern and northern hemispheres. Our conceptions of natural and built environments inherently continue to contain gender traits. Yet urban voids, as the feminine face of city-form, have been severely understated in the built environment. Through design and configuration of urban voids, allegories of femininity in city-form ought to be celebrated, not discarded. (shrink)

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

După sfârşitul celei de a doua mari conflagraţii mondiale, Europa se afla în ruină şi dezastru economico-social. Ajutorul dat de Statele Unite ale Americii în reconstrucţia statelor europene a fost vital pentru supravieţuirea Occidentului european. În anul 1948, cinci state (Franţa, Marea Britanie, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg) semnează Tratatul de Cooperare Culturală, Socială, Economică şi Apărare Colectivă, pe scurt Tratatul de la Bruxelles . După numirea generalului Dwight Eisenhower în funcţia de comandant suprem aliat în Europa, acest tratat (...) va deveni parte a documentelor NATO. Nevoia de apărare împotriva ameninţării sovietice se face şi mai vizibilă în propunerea ministrului de externe francez Réne Pléven. Planul Pléven, propus în anul 1952, viza constituirea unei Comunităţii Europene a Apărării, dar şi a unei Comunităţi Politice Europene. Planul nu a fost votat de către Adunare Franceză în anul 1954. Eşecul acestei comunităţi se datorează lipsei de viziune a liderilor europeni. O altă piedică în adoptarea acestui plan a fost teama statelor naţionale de posibila federalizare a Europei. (shrink)

All languages have unique morphemes as distinguishing features from other languages. Unique morpheme is a morpheme with typical features divergent from other morphemes or language morpheme in general. This study aims to explain the unique morphemes in Malay Language of Makassar dialect. The finding is useful for linguistic studies especially morphological studies of morphemes. This study used descriptive method data collection method used was listening method. The techniques were listening and engaged in conversation and notes-taking. The role of researcher in (...) listening and engaged in conversation technique was not only as listener but also took part in the conversation. In note-taking techniques the researcher recorded the conversations from the research objects. The results found that the The Malay language of Makassar dialect has unique morphemes, such as ka, ta, nu, ki. Na, ko-, etc. Unique morphemes in form of words are such as pale (only), sedeng (again), bela (that’s it), and so on. More unique morphemes of particles are mine-, ji-, pi-, pa-, mo-, etc. Using these unique morphemes before words would make different in sense of the words from using them after words. (shrink)

A recent systematic review of Machine Learning (ML) approaches to health data, containing over 100 studies, found that the most investigated problem was mental health (Yin et al., 2019). Relatedly, recent estimates suggest that between 165,000 and 325,000 health and wellness apps are now commercially available, with over 10,000 of those designed specifically for mental health (Carlo et al., 2019). In light of these trends, the present chapter has three aims: (1) provide an informative overview of some of the recent (...) work taking place at the intersection of text mining and mental health so that we can (2) highlight and analyze several pressing ethical issues that are arising in this rapidly growing field and (3) suggest productive directions for how these issues might be better addressed within future interdisciplinary work to ensure the responsible development of text mining approaches in psychology generally, and in mental health fields, specifically. In Section 1, we review some of the recent literature on text-mining and mental health in the contexts of traditional experimental settings, social media, and research involving electronic health records. Then, in Section 2, we introduce and discuss ethical concerns that arise before, during, and after research is conducted. Finally, in Section 3, we offer several suggestions about how ethical oversight of text-mining research might be improved to be more responsive to the concerns mapped out in Section 2. (shrink)

Aceasta nu este o carte de matematică, ci una despre matematică, care se adresează elevului sau studentului, dar şi dascălului său, cu un scop cât se poate de practic, anume acela de a iniţia şi netezi calea către înţelegerea completă a matematicii predate în şcoală. Tradiţia predării matematicii într-o abordare preponderent procedural-formală a avut ca efect o viziune deformată a elevilor asupra matematicii, ca fiind ceva strict formal, instrumental şi calculatoriu. Pierzând contactul cu baza conceptuală a matematicii, elevii dezvoltă pe (...) parcurs o "anxietate matematică" şi renunţă la a mai căuta înţelegerea matematicii, care devine "duşmanul tradiţional" din şcoală. Această lucrare şi-a propus materializarea rezultatelor cercetărilor inter- şi trans-disciplinare având ca obiect înţelegerea matematicii, care au concluzionat că domeniile care au potenţialul de a contribui în acest fel la educaţia matematicii, unificând abordările procedurală şi conceptuală, sunt epistemologia şi filosofia matematicii şi ştiinţei, precum şi fundamentele şi istoria matematicii. Aceste rezultate susţin teza că teama de matematică poate fi înlăturată prin abordarea conceptuală, iar un elev cu o bună înţelegere conceptuală va fi un rezolvitor de probleme mai bun. Autorul a identificat acele zone şi concepte aparţinând acestor discipline, care pot fi adaptate şi prelucrate în vederea familiarizării elevului sau studentului cu acest tip de cunoştinţe, care să însoţească conţinutul tradiţional al matematicii şcolare. Lucrarea a fost astfel organizată încât să contureze cititorului o imagine unificatoare asupra complexităţii naturii matematicii, precum şi o perspectivă conceptuală necesară, în final, înţelegerii de tip holistic a matematicii şcolare. Autorul vorbeşte despre matematică, pentru a convinge că a înţelege matematica înseamnă mai întâi să o înţelegem ca întreg, dar şi ca parte a unui întreg. Natura matematicii, conceptele sale primare (cum ar fi numerele şi mulţimile), structurile, limbajul, metodele, rolurile şi aplicabilitatea matematicii, sunt prezentate în conţinutul lor esenţial, iar explicarea conceptelor non-matematice este făcută într-un limbaj accesibil, însoţită de multe exemple relevante. Cartea este o unitate didactică concepută să reprezinte punctul de plecare şi un ghid de orientare către dobândirea înţelegerii de tip holistic a matematicii (pentru elev sau student) şi (pentru dascăl) către o predare de tip epistemic-conceptual, în care înţelegerea conceptuală este la fel de importantă ca antrenarea abilităţilor procedural-aplicative. (shrink)

Lucrarea tratează unul dintre “misterele” filosofiei analitice şi ale raţionalităţii însăşi, anume aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi în investigarea matematică a realităţii înconjurătoare, a cărei filosofie este dezvoltată în jurul sintagmei – de acum paradigmatice – ‘eficacitatea iraţională a matematicii’, aparţinând fizicianului Eugene Wigner, problemă filosofică etichetată în literatură drept “puzzle-ul lui Wigner”. Odată intraţi în profunzimea acestei probleme, investigaţia nu trebuie limitată la căutarea unor răspunsuri explicative la întrebări precum “Ce este de fapt aplicabilitatea matematicii?”, “Cum explicăm prezenţa în (...) natură a conceptelor matematice simple şi complexe?” sau “Cum explicăm rata de succes uriaşă a aplicaţiilor matematice, care presupun modele aproximativ false ale unei realităţi idealizate?”, ci extinsă în plan metateoretic către căutarea unei justificări teoretice a utilizării metodei matematice în practica ştiinţifică, independent de succesul acestei metode. Aceste întrebări şi probleme sunt abordate în detaliu în lucrarea de faţă. Lucrarea, care va continua cu un al doilea titlu, dedicat modelelor teoretice ale aplicabilităţii şi alternativelor structurale ale acestora, se adresează în special – dar nu exclusiv – matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline. (shrink)

În acest volum, autorul prezintă în mod critic modelele teoretice dezvoltate pentru a reprezenta aplicarea şi aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi universul fizic, oferind soluţii constructive care răspund obiecţiilor fundamentale ridicate la aceste modele. Atenţia principală este acordată modelelor structurale, deoarece noţiunea de structură matematică intervine esenţial atât în caracterizarea matematicii pure, cât şi aplicate, iar procesele mentale implică la rândul lor reprezentări de tip structural. Propunerile făcute, atât ca alternative structurale, cât şi prin noile cadre conceptuale şi metodologiile implicite, (...) vor fi analizate inclusiv în vederea posibilităţii unei unificări teoretice, către un model unic al aplicării şi aplicabilităţii matematicii, care să ofere justificarea metateoretică a utilizării matematicii ca metodă ştiinţifică de prim rang şi să contribuie cu aport explicativ la rezolvarea “misterelor” filosofice care înconjoară aplicabilitatea matematicii. -/- Lucrarea completează primul volum, dedicat puzzle-ului lui Wigner privind ‘eficacitatea iraţională a matematicii’ şi soluţiilor oferite la acesta, adresându-se în special – dar nu exclusiv – matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline. (shrink)

In this paper, I attempt to throw some light on modal realism. Since it is David Lewis who has put forward the best arguments for thar position, I focus on his work. In the first, I point out that his approach does not provide an adequate account for the intuitive lack of symmetry between the actual and the possible. To begin with, I try to show that the strategy of appealing to both the spatio-temporal network and causality is not at (...) all satisfactory. Secondly, I criticize the argument for modal realism that is based on theoretical benefits. Then, I defend the view that Lewis' indexical analysis of the concept of actuality does not satisfy his own criterion of acceptability: an analysis of actuality should account for the intuitions about our actual word. I claim thet Lewis' objections to other positions can be raised against his own position. Finally, I conclude that, even though Lewis is right in claiming that actualist conceptions do not explain why the possible is not part of the actual, the realist conception fail to account for the special ontological status that we intuitively grant to our own world. (shrink)

Studie věnuje pozornost problematice demokratizace vědy, v jejímž rámci zaujímá klíčové postavení otázka, v jaké míře a zda vůbec má mít široká veřejnost možnost zasahovat do vědní a výzkumné politiky a participovat na rozhodování v odborných záležitostech. První část studie je věnována představení dvou radikálně odlišných a vzájemně protichůdných pohledů na tuto problematiku, které byly rozpracovány v rámci poválečné filosofie vědy v dílech Michaela Polanyiho a Paula Feyerabenda a v různých podobách spolu soupeří dodnes. Tyto dva pohledy, jež nás staví (...) před volbu mezi odborností na úkor demokracie a demokracií na úkor odbornosti, jsou následně podrobeny kritickému zhodnocení a v opozici k nim je představen alternativní pohled rozvíjený v rámci vědních studií Harrym Collinsem a Robertem Evansem, jenž překračuje nutnost této volby a na základě sociologických výzkumů fenoménu odbornosti nabízí způsob, jak lze odbornost a demokratické hodnoty sloučit dohromady. (shrink)

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi filozofică. (...) Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

Presa creştin-ortodoxă craioveană a ocupat un loc important în viaţa culturală şi duhovnicească a locuitorilor Cetăţii Presa creştin-ortodoxă craioveană: trecut şi prezent 71 Băniei şi nu numai, începând cu secolul al XX-lea. Publicaţiile apărute de-a lungul timpului au avut ca principal scop clădirea sufletească a credincioşilor olteni, fară a uita de pregătirea lor teologică şi de conectarea la realităţile religioase şi laice din anumite perioade. între apariţiile de acest fel din Craiova (din consideraţii de spaţiu nu ne-am ocupat în aceste (...) pagini decât de o parte dintre ele), cea mai importantă rămâne revista Mitropolia Olteniei, cu o vechime neîntreruptă de peste 70 de ani, continuând traseul început de vechile publicaţii ortodoxe craiovene şi deschizând perspective pentru noile apariţii periodice olteneşti ce abordează teme religioase. (shrink)

Text představuje aktivní role-playing jako výzkumnou experimentální metodu v sociálních vědách. Zasazuje role-playing do rámce simulačních výzkumných metod, rozkrývá jeho epistemo- logii a dosavadní metodologická uchopení zejména v sociální psychologii. Hlavní linií textu je obhajoba epistemologických kvalit metody a experimentu v sociálních vědách obecně. Inspiračním zdrojem je zde na jedné straně Latourova kvalitativní sociologie asociací, tázající se po původu sociality a problematizující samotný před- mět sociálních věd, tj. sociálno. A na druhé straně přístupy naturalizující sociálně- vědné výzkumy propojením s kognitivní (...) vědou. V tomto ohledu je naším klíčovým předpokladem pro smysluplné uchopení sociální reality v její simulované podobě shodnost kognitivních mechanismů skutečného i simulovaného jednání. V pojetí textu jsou oba zdroje spojeny jejich akcentem na tematizaci sociálna jako inter-psychologického fenoménu mezi tradiční mikro a makro úrovní. Analogií s Petriho miskou text promýšlí posunutí původní metody situační sociální psycho- logie směrem k využití konstruovaných diegetických liminálních situací jako svého druhu laboratoří sociálna. (shrink)

Una din gravurile Lambsprinck – Cerb și Licornă în pădure (De lapide philosophico figurae et emblemata, 1625) – prezintă întâlnirea alegorică dintre cerb și licornă ca simboluri alchimice ale sufletului și ale spiritului. Aceste simboluri se descoperă nu doar ca arhetipuri revelatoare pentru psihanaliza jungiană, ci și ca perspective esențiale și complementare de abordare fenomenologică a suferindului: psihoterapeutică și spirituală. Asemeni lui Iov care e scufundat cu sens în suferință și răzbire, și bolnavului îi trebuie asociat un sens al suferinței (...) care, deși e de neînțeles de cele mai multe ori, rămâne – prin Hristos – pe o cale de mântuire comună celorlalți credincioși ce obligă nu doar la acceptare și îngăduință, ci mai ales la sprijin și dăruire de sine. (shrink)

Japanese media coverage since March 11th 2011 suggests that people from Fukushima Prefecture have faced discrimination based on people's fears of radiation, despite the fact that they pose no genuine threat. This discrimination is compared to that faced by survivors of the atomic bombing of Hiroshima during World War II. Survivors from Hiroshima express hopes that people from Tohoku will not face the same fear and discrimination they did. 2011年3月以降に伝達されたメディアでは、福島県の人々が放射能に対する人々の恐怖から、実際にはその恐れが確認されていないにもかかわらず、差別を受けていることが分かる。この差別は、第二次世界大戦中に広 島に落とされた原子爆弾の生存者に対するものと類似する。広島の生存者は、東北の人々が同じような差別を受けてほしくないと希望している。.

Un gran número de comentaristas de Foucault afirman que la biopolítica forma parte de manera fundamental del corpus de su obra. La discusión acerca de esta noción está imbricada en la política contemporánea, pero dicha interpretación se aleja de las ideas mismas de Foucault. En ese sentido, ¿en qué consisten esas modificaciones que se desprenden de la obra foucaultiana? ¿Se trata de movimientos propios de la noción o de innovaciones investigativas ulteriores? ¿Existe una lógica que sigue el concepto y si (...) es así qué lógica interna juega esta noción dentro del pensamiento del filósofo francés? La biopolítica se comprende a partir del sentido y significado de la vida en los siglos XVIII-XIX y, de esa manera, en torno a la estrategia política que circula en esos siglos. Una relación entre la política y la biopolítica o, si se prefiere, un problema discontinuo, es decir, una relación que intenta unir áreas que hasta ahora no han sido consideradas: la discontinuidad y la misma biopolítica. ¿Es posible considerar la biopolítica como un problema discontinuo y como un método en el que la discontinuidad es preeminente? Es una pregunta que pretendemos desplegar en este trabajo. (shrink)

The notion of suffering carries with it aspects which are private and individual on the one hand and social and lingual on the other. I would pay attention to the latter part of the suffering notion, where the notion of suffering is recognized to be primitive by almost all the theories of human values. This primitive character allows a commensurable basis on the basis of which most plural theories share something in common to talk objectively to each other. In this (...) paper I would like to offer three arguments in order to advance a thesis that one’s suffering is redemptive of others First, the conservation law of mass says that matter of a closed system can neither be created nor destroyed, although it may be differently rearranged. This may be applied to the experience of suffering, to allow the conservation law of suffering: my unjust self-interest costs pains in others to the level of the same amount but if I voluntarily suffer a sacrifice others will have their pains lightened to the analogous level. Second, notion of yin-yang helps to support the redemptive thesis of suffering. The notion says that all things in the reality consist of two complementary opposite capacities that interact within a greater whole, as part of a dynamic system. Then, my acceptance of suffering and the decrease of other’s pain are two complementary capacities of one reality. Third, any person is responsible for his own act, so is a society as a whole. Then, as an individual restores his damaged person, when he commits a crime, by being suffered or punished, a society restores itself to its own proper state, when any member of the society is wronged, by suffering communally in one way or other. (shrink)

What are some metaphysical fundamentals which constitute the reality? This question has occupied philosophers for a long time. The western tradition once dealt with conceptions of earth, air, water, fire, ether whereas the eastern tradition has studied notions like yin-yang(陰陽), taiji(太極), lichi(理氣). The question is now being researched under the name of physicalism or naturalism, and yet what is not yet clarified is the relationship between electromagnetic force as the fundamental of the physical and consciousness as the fundamental of the (...) mental. What is puzzling is that most philosophers insist on the overcoming of the traditional dualism while they tend to accept the distinction between electromagnetic force and consciousness. If they decide that the metaphysical paradigm of the duality is plausible then they should first present the grammar of functions of those concepts like individual, identity, causation. If they can see that the prospect of that traditional metaphysical paradigms are not hopeful, then they better start to look for an alternative metaphysical picture where the world can be understood more holistically. There have been alternative paradigms such as metaphysics of process and integration. It’s time to take a look at one of these. This paper tries to interpret the latter. -/- The notion of integration(誠) has been the subject studied for a long time as a teaching of Zhongyong, one of the key Confucian texts. Many has taken the word “誠” of Zhongyong to mean sincerity or faithfulness. Certainly there are anthropological or ethical dimension to the meaning of the word. But the whole text seems to direct a reader to see how the world is, the metaphysical dimension of the world. I will interpret the major thrust of Zhongyong to say that integration is a metaphysical fundamental. If one is to accept the evolution thesis of the body of human being then she is also to concede the evolution thesis of the mind of human being. If one is positive toward the evolutionary theory of the human mind then she is more likely open-minded toward the powers of the mind of physical things. This may allow to proceed to a thesis that integration is an information consciousness(chapter 1). Suppose that physical things of the world are integrational. Then the integration is not to be given from the outside but from within. Then when things are integrational they become integrators. Integrators are bound to possess some sort of power. I will discuss the thesis that integration is a dispositional power(chapter 2). If all things are bundles of informations then information is ubiquitous(chapter 3) and things may be passive in certain contexts but are active toward their informations, processing them in their own ways. If these three hypotheses are reasonable then my thesis of integration as a metaphysical fundamental would be plausible. (shrink)

Dacă cercetarea fenomenologică are o anumită intuiţie mai mult sau mai puţin vagă a direcţiei în care se îndreaptă, ea nu ştie dintru început unde anume va ajunge, unde anume o vor ghida întrebările. Ca în Călăuza lui Tarkovski, cercetătorul aruncă înaintea sa întrebarea şi apoi o urmează, înaintând oarecum în necunoscut, în orizontul neştiut pe care întrebarea îl deschide. Tocmai de aceea cercetarea fenomenologică este o explorare, o înaintare în necunoscut, fără o hartă sigură, fără o busolă infailibilă, alta (...) decât cea a propriei pre-înţelegeri, care poate fi confirmată sau infirmată pe parcurs. Spre deosebire de alte tipuri de cercetare, care pornesc de la un dat pozitiv deja disponibil, deja asigurat, în fenomenologie cercetătorul trebuie să îşi obţină datul originar, să şi-l asigure constant, să-l extragă din contexte fenomenale în care el este de cele mai multe ori ocultat, mascat şi obturat. Tot aşa şi noi, întrebându-ne dacă şi cum ar putea fi conceput un sens originar şi integrator al trupului, unul care să premeargă şi totodată să cuprindă diversele forme de expresie corporală a existenţei umane, noi nu presupunem că îl avem deja, gata dat, disponibil, apt de a fi arătat cu degetul: iată-l! Dimpotrivă, este mult mai plauzibil ca acest sens originar să ne fie dat întâi de toate prin ocultările sale, prin formele sale derivate, privative sau sărăcite. Explorarea fenomenologică ia atunci chipul unei operaţii de desfoliere, de recuperare a unui strat de sens originar, ascuns în spatele unor aluviuni care îl acoperă şi, uneori, îl fac de nerecunoscut. (shrink)

Istoria ne-a demonstrat că statele învecinatese se războiesc mai mult iar cele care nu au frontieră comună pot fi într-o relație politică și diplomatică excelentă. Statele Unite ale Americii și România și-au construit relația în jurul așezării geografice și a comerțului. Tânărul stat american era concentrat pe dezvoltare, iar poziția geografică a țării noastre la gurile Dunării a fost un imbold în a dezvolta relații comerciale cu Principatele Române.

Istoria unui stat poate fi plină de evenimente care nu sunt preconizate. Pentru a cunoaște viitorul trebuie să te raportezi la trecut. Istoria evenimențială este o istorie accidentală plină de necunoscute și de interogări. Autoritatea centrală în istoria omenirii a avut caracter diferit de la stat la stat. Faraoni, împărați, regi sau moguli, toți acești conducători au avut în jurul lor un grup de oameni care i-a ajutat în actul de administrare al țării. În calitatea lor de guvernatori, intendenți, legați (...) sau sub diverse alte denumiri, acești funcționari se aflau în slujba puterii centrale administrative. Rolul acestor funcționari a variat de-a lungul istoriei. Reprezentarea lor nu a fost doar pur formală. Delegarea de autoritate s-a făcut în baza unei rațiuni și a unui calcul pragmatic și anume o reprezentare exactă a voinței liderului în comunități care nu gravitau în jurul centrului său de putere. În istorie, reprezentanții autorității centrale au avut un rol fundamental în promovarea puterii centrale la nivel local, în provincii. Guvernatorii de provincii au fost emisarii puterii centrale, numirea și demiterea lor depinzând de voința unilaterală a conducătorului. Evoluția statală a mărit importanța rolului acestui reprezentant de la simplu emisar sau de la persoana care pune în practică voința conducătorului la un adevărat administrator al problemelor unei comunități. În statele democratice reprezentatul administrației centrale are un rol de gestionar al problemelor curente, dar și de control al diferitelor instituții la nivel local. Am putea spune că este un factor de echilibru și control asumat de autoritatea centrală. Reprezentarea în teritoriu a administrației centrale este o realitate în zilele noastre și o certitudine istorică. Comunitățile au avut nevoie să fie conduse de către lideri, iar liderii care au condus națiuni formate din mai multe comunități au avut nevoie de ajutoare în gestionarea mecanismelor interne ale administrării acelor popoare care au evoluat spre națiuni. Prin urmare, reprezentarea în teritoriu a fost benefică de-a lungul istoriei, iar delegarea de autoritate către persoane atent alese poate chiar întări autoritatea centrală. În epoca postmodernă a statelor democratice, reprezentanții autorității centrale sunt ghidați în luarea deciziilor de către puterea executivă la nivel central, în spiritul legii. Toate deciziile se iau cu respectarea legii, a normelor și a reglementărilor în vigoare. De asemenea, deciziile se iau și cu conștientizarea unei etici a funcției pe care o îndeplinesc. (shrink)

O ameninţare uriaşă planează asupra uneia dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii. Miracol economic şi sociala al secolului XX Japonia se confruntă cu o problemă gravă , îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii. Populaţia este un factor de putere extrem de important în istoria unui stat. Fără o populaţie numeroasă un stat nu poate fi bine dezvoltat. O populaţiei mare este mărirea capacităţii economice a unui stat , într-o primă instanţă. Ulterior dezvoltarea economică ţine de un cumul de diverşi factori (...) cum ar fi diversificarea producţiei , forţa agricolă dar şi altele. Acest „câlcâi a lui Ahile” afectează Japonia , îmbătrânirea provoacă diverse consecinţe precum încetinirea economică , dezechlibrul balanţei între sexe şi chiar extincţia totală a populaţiei într-un viitor îndepărtat. (shrink)

Primul Război Mondial a fost un eveniment de neaşteptat, o dramă prin care au trecut milioane de oameni. La începutul secolului XX mulţi credea că Belle Epoque ( Epoca cea Frumoasă) a început şi nu are sfârşit. În opinia multor oameni de cultură ale acelor timpuri această epocă trebuia să dureze o veşnicie. O perioadă de pace şi linişte, o perioadă în care oamenii nu credeau că războiul va mai fi o prezenţă în viaţa lor. De cele mai multe ori (...) istoria ne oferă evenimente surprinzătoare, hazard sau nu istoria este plină de evenimente de neînţeles. Declanşarea Primului Război Mondial în acest moment ne este uşor explicabilă, dar în aceea epocă nimeni nu a perceput acest eveniment, pe care îl putem denumi un accident nefericit al istoriei. Războiul nu a lăsat în urma lui numai glorie, au fost şi momente pline de suferinţă şi de un tragism rar întâlnit. (shrink)

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

Care este statutul moral al copiilor? Ce înseamnă egalitatea morală dintre copii şi adulți? Care sunt constrângerile pe care le impune acceptarea acestei egalități în ceea ce priveşte felul în care pot fi tratați copiii în familie sau în societate ? Cine are ce fel de responsabilitate pentru copii ? În capitolul de față voi discuta astfel de întrebări. Voi analiza relația dintre copii, părinți şi stat, în dimensiunea ei practică (felul în care ne raportăm la copii), din punct de (...) vedere legal (constrângerile legale asupra felului în care ne raportăm la copii) şi din punct de vedere moral (cum ar trebui să ne raportăm la copii). Voi începe cu o scurtă incursiune în istoria relațiilor dintre copii, părinți, şi stat, atât din punct de vedere legal, cât şi filosofic. Voi prezenta conceptul de statut moral şi ideea de egalitate morală între copii şi adulți. Voi ilustra schimbările sociale şi legislative în ce priveşte acceptarea statutului moral al copiilor şi a egalității morale între copii şi adulți, folosind exemple din România şi Suedia. Voi examina dinamica dintre aspirațiile legale şi morale la care aderă România în ce priveşte statutul moral al copiilor şi normele sociale despre copii, copilărie, şi familie, care nu sunt întotdeauna în acord cu aceste aspirații. Voi urmări apoi schimbările care au avut loc în ultimele decenii în ce priveşte limitele responsabilității parentale. (shrink)

1. INTRODUÇÃO -/- No "mundo" das produções animais, e sem que saibamos exatamente o motivo ou os motivos, não é incomum observar, mesmo a nível docente (faceta em que nos sentimos especialmente culpados), uma notável discussão (obscuridade de ideias e/ou na linguagem, produzida deliberadamente ou não) ao abordar os conceitos de fertilidade, fecundidade e prolificidade. -/- Esta falta de clareza conceitual torna-se tanto mais manifesta quando, precisamente a partir dos referidos conceitos, se pretende efetuar, por exemplo, uma programação ou uma (...) análise técnico-econômica de uma exploração pecuária. -/- O objetivo do presente trabalho é tentar introduzir com "clareza de ideias" acerca dos referidos conceitos essenciais na Zootecnia, sempre no domínio que nos é próprio, o das produções animais. Com a finalidade de tornar a exposição mais didática, construindo os conceitos sobre a cultura dos suínos. No entanto, que fique bem claro desde já que, com pequenas variações, pode-se considerar qualquer outra «espécie animal superior», incluindo as aves. -/- Para efeitos de brevidade e concisão, e porque serão abordados noutros trabalhos, não vamos aprofundar aqui, para além do estritamente indispensável, as questões relativas à anatomia do aparelho reprodutor e à fisiologia da reprodução. -/- -/- 2. FERTILIDADE -/- Segundo o Dicionário Geral Ilustrado da Língua Portuguesa: -/- — Fertilidade: Qualidade de fértil. -/- — Fértil: Virtude que tem a terra para produzir copiosos frutos. -/- A palavra "fertilidade" tem a sua raiz no vocábulo latino "fertilis" (produtivo, abundante). Ao nível da produção animal, a fertilidade pode ser definida como: -/- «A capacidade de um macho ou de uma fêmea púbere de produzir e liberar gametas maduros fisiologicamente aptos a fecundar (espermatozoides) ou para serem fecundados (ovócitos de segunda ordem)». -/- No caso da fêmea, o aparecimento da puberdade começa com a intervenção das hormonas gonadotrofinas FSH e LH (folículo estimulante e lúteo estimulante, respectivamente). Com ela se inicia o desenvolvimento de 15-30 ou mais folículos primários localizados no estroma ovariano, processo que se repetirá de forma cíclica enquanto não se inicia um processo de anafrodisia funcional (gestação) ou patológica. -/- 2.1 Fertilidade em suínos: formação de ovários, ovócitos, folículos e generalidades das fêmeas -/- Na porca, os ovários são duas formações ovais situadas na cavidade abdominal na região sublombar em ambos os lados do raquis. Geralmente, o ovário direito tem um tamanho superior ao esquerdo e, como no caso da maioria das fêmeas mamíferas, a maior parte da superfície ovariana está rodeada pelo epitélio germinal e pelo peritoneu, exceto numa pequena porção, ílio-ovárico, por onde penetram os vasos e os nervos. -/- O estroma ovárico é formado por uma rede de tecido conjuntivo em cujas maias se encontram numerosos folículos que contêm as células germinativas ou ovócitos em diversos estágios de desenvolvimento. Estes folículos manifestam-se na superfície do ovário da porca sob a forma de uma série de eminências arredondadas que lhe dão um aspecto de amora. -/- A fêmea já nasce com um número determinado de folículos primários originados durante o desenvolvimento embrionário, contendo cada folículo um ovócito de primeira ordem que alcançou um desenvolvimento de dictiotene da prófase meiótica ou mitose I. -/- A partir dos folículos primários originam-se folículos secundários ou poliestratificados, alcançando-se o grau de folículos terciários de Graaf ou maduros, com o aparecimento da puberdade. O folículo terciário ou antral caracteriza-se por um aumento de volume e uma grande complexidade, contém, em princípio, o ovócito de primeira ordem que sofreu o período de vitelo-gênese e que vai dar lugar ao ovócito de segunda ordem quando ocorre a lise do cumulus proliger ou ooforo, com o qual a célula sexual permanece agora livre no seio do líquido folicular. Neste processo o ovócito de primeira ordem sofreu modificações características como são um deslocamento do núcleo para a superfície da célula e o protoplasma distribui-se irregularmente. -/- Um folículo terciário ou maduro tem a seguinte estrutura desde a parte externa à interna: teca externa, teca interna, membrana de Slajvansky, membrana granulosa e as células da coroa radiada que rodeiam o ovócito, uma membrana pelúcida que envolve totalmente o ovócito de grande transcendência no momento da fecundação e finalmente o ovócito de primeira ordem. Existe uma cavidade denominada cavidade folicular, que contém um líquido segregado pelas células da granulosa, licor folicular de composição complexa, destacando as hormonas sexuais femininas e concretamente o 17-beta-estradiol. A membrana granulosa está relacionada com a coroa radiada pelo «cumulus proliger» ou ooforo que serve de nexo de ligação. -/- Posteriormente, e seguindo o processo, origina-se o folículo pré-ovulatório ou deiscente, produzindo-se a eclosão do folículo e libertando-se um ovócito de segunda ordem em período de metafase II graças a um processo que Pérez García denominou como ovocitação, termo que foi aceito nos diversos meios científicos, já que considera que o termo ovulação no caso dos vertebrados é incorreto. Este ovócito de segunda ordem é a verdadeira célula fértil, coisa que não ocorre quando se libera ou se produz o óvulo no oviduto; os óvulos são células inférteis. No processo de ovocitação intervém uma série de mecanismos que classificamos em pressores, enzimáticos e neuro-hormonais, destacando entre estes últimos a hormona luteoestimulante (LH), além dos fatores introváricos descritos recentemente. -/- Consequentemente, uma fêmea, no nosso caso suína, será fértil quando for capaz de levar a bom termo de forma regular e de acordo com a periodicidade do seu ciclo sexual o processo descrito supra. -/- Na prática cotidiana das explorações não é possível saber diretamente se uma fêmea é fértil ou não. Neste contexto, por exemplo, ninguém poderá nos informar se ante as manifestações psicomáticas do zelo existe fertilidade; pode tratar-se de um zelo anovular que requer para o seu diagnóstico a utilização de métodos endoscópicos ou ecográficos, assim como métodos cirúrgicos como a perfusão dos ovidutos ou do útero para obter os ovócitos liberados avaliando-se a quantidade e qualidade dos mesmos. -/- Por conseguinte, a frase frequentemente ouvida a nível das explorações: «é uma fêmea muito fértil», é, a menos que tenha sido efetuado o «controle específico» da reprodutora, pelo menos «tecnicamente inadequado». -/- 2.2 Fertilidade em suínos: formação, translocação e generalidades dos espermatozoides no macho -/- O caso do porco é um pouco diferente. No período embrionário formam-se as espermatogônias, células equivalentes às ovogonias da fêmea. De cada espermatogônia primária ou espermatogônia A1 por numerosas mitoses, produzem-se 16 espermatócitos primários mais uma espermatogônia B1 que repetirá o processo. Por conseguinte, o período de proliferação ou multiplicação difere significativamente do mesmo período no caso da fêmea, uma vez que no macho durante toda a vida sexual são produzidas continuamente novas espermatogônias. -/- Cada espermatócito primário, através de um processo de crescimento muito limitado, origina um espermatócito de primeira ordem que, durante o período de maturação, originará dois espermatócitos de segunda ordem (haploides) e, em segundo lugar, quatro espermátides (haploides). Cada uma destas espermátides, através de um processo de transformação denominado espermiogênese ou espermatohistogênese, originará um espermatozoide. Os espermatozoides passarão posteriormente do rete testis ao epidídimo, onde se armazenarão alelostaticamente. A trajetória dos espermatozoides antes de chegar ao epidídimo passa pelos tubos retos de Haller (muito lentamente pela pressão exercida) para chegar às lagunas de Haller e daí aos cones eferentes. O trânsito dos espermatozoides através do epidídimo é de fundamental importância porque é aqui onde tem lugar a verdadeira maturação. Os espermatozoides obtidos a nível da cabeça do epidídimo não terminaram a sua maturação e, portanto, carecem de capacidade fecundante, enquanto que aqueles provenientes da cauda deste órgão a têm em grande medida. No entanto, à saída do epidídimo, os espermatozoides ainda não atingiram a sua plena maturidade. Para isso deverão passar pelas ampolas do ducto deferente ou de Henle para que, como afirmam a maioria dos autores, tenha lugar a seleção de formas anormais e de espermatozoides fracos. As células intersticiais do epitélio seminífero são responsáveis por fornecer aos espermatozoides um material nutricional que exerce ações tróficas e endócrinas que favorecem o equilíbrio celular do espermatozoide. Finalmente estes espermatozoides, conjuntamente com as secreções prostáticas, das vesículas seminais e das glândulas bulbouretrais, terminarão sua trajetória na uretra, sendo eliminados ao exterior pelo órgão copulador ou pênis mediante o processo de ejaculação. -/- No momento da ejaculação libera-se o esperma, ou sêmen, que é o resultado da mistura do material espermático de origem testicular e as sucessivas secreções das glândulas acessórias antes citadas, que derramam seus produtos na uretra. No entanto, o processo final espermatogênico não termina no trato genital masculino, mas sim no trato feminino depois do coito ou da inseminação artificial graças ao conhecido processo extremamente complexo da capacitação espermática. -/- Um varrão é fértil a partir do momento em que é capaz de produzir espermatozoides normais. Analisando o esperma de forma adequada poderemos constatar com uma relativa precisão, tendo em conta a grande quantidade de fatores endógenos e exógenos que afetam a um ser tão sensível como o porco, o nível de fertilidade do mesmo. Devemos ter em mente que macho suíno adulto pode ser inicialmente muito fértil (apresentar uma grande quantidade de espermatozoides, de 400-1.300 x 106/ml na fração espermática do seu ejaculado) e, em vez disso, não ser apto para a reprodução porque pode apresentar defeitos no epidídimo e/ou nas ampolas de Henle pelo qual os espermatozoides não amadurecem e portanto não são úteis para efeitos reprodutivos. -/- Contudo, na prática, e de acordo com a própria definição, o porco é considerado fértil quando produz espermatozoides maduros com as seguintes características: -/- - Concentração correta; -/- - Capacidade motora adequada; -/- - Capacidade metabólica; -/- - Estrutura correta em relação à cabeça e ao flagelo (pescoço, trato intermediário e cauda, considerando esta última formada por seu trato principal e seu trato terminal), avaliando-se também o estado do acrossoma; -/- - Adequado comportamento cromocitógeno. -/- Logo deve ficar claro que a fertilidade é uma aptidão que em geral têm os machos e as fêmeas púberes para produzir e liberar gametas anatômicos e fisiológicos corretos (os híbridos das espécies cavalar e asnal, os mulos e os burdéganos, por exemplo, não são férteis; uma fêmea com ausência de desenvolvimento gonodal tampouco). -/- -/- 3. FECUNDIDADE -/- De acordo com o Dicionário da Língua Portuguesa: -/- — Fecundidade: Qualidade de fecundo. -/- — Fecundo: Que produz ou se reproduz por meios naturais. -/- A palavra «fecundidade» provém do latim fecunditas, significa «virtude e faculdade de produzir». Qualidade de fecundo, do latim fecundus, que «produz ou se reproduz em virtude dos meios naturais». -/- Esta definição pode conduzir, no âmbito das produções animais, a equívocos. Somos a favor da aplicação da seguinte definição de fecundidade. -/- «É a capacidade que um macho e/ou uma fêmea fértil tem para conseguir que os seus gametas, anatómica e fisiológica, aumentem normalmente: uma vez liberados, juntam-se aos do outro sexo para formar um zigoto». -/- Este fenômeno recebe o nome de fecundação, não sendo correto o de fertilização, que é utilizado por alguns autores. -/- 3.1 Generalidades e a fecundação em suínos -/- No caso da porca, para continuar com o mesmo exemplo ao longo de todo o trabalho, os gametas femininos, ovócitos de segunda ordem, sofrem uma descida ou migração, uma vez liberados do folículo maduro, através do oviduto para entrar em contato com os espermatozoides. -/- Esta migração pode ocorrer porque antes de ocorrer a mencionada deiscência folicular caracterizada por um congestionamento, tanto do próprio ovário como dos ovidutos ou trompas de Falópio, o pavilhão destas últimas aproxima-se do ovário (o oviduto de três partes: bandeira, corpo e istmo). Constituindo uma espécie de funil, graças à intervenção das fimbrias do pavilhão, no qual, em princípio, os oócitos deiscentes devem ser depositados com o respectivo líquido folicular. -/- As razões pelas quais o ovócito se dirige ao pavilhão não são bem conhecidas, embora se pense que a causa é devida às correntes que originam os cílios com seus movimentos. O ovócito percorre o oviduto num tempo adequado (reunindo, portanto, as condições adequadas de pH, pressão osmótica, etc.) para que o espermatozoide possa alcançá-lo e entrar em contato com ele. -/- Se o ovócito de segunda ordem não cair no infundíbulo ou transitar a uma velocidade inadequada pelo oviduto não poderá ter lugar a impregnação (penetração do espermatozoide no ovócito de segunda ordem) e portanto a fecundação (singamia e cariogamia). Há que ter em conta que a fecundação provoca a segunda etapa da maturação do ovócito caracterizada pela finalização da mitose II, já que como supracitado o ovócito de segunda ordem se libera no processo de metafase II (equacional), originando um óvulo que já contém o material cromossômico masculino e eliminando o segundo polocito. -/- Podemos interpretar que a eliminação deste segundo polocito, como consequência da penetração da cabeça do espermatozoide no ovócito originando-se um óvulo, seria como o resultado de uma espécie de incompatibilidade entre o pronúcleo do polocito e o que fornece o espermatozoide. Por conseguinte, no período de maturação da ovogênese produz-se, através de um processo reducional, um ovócito de segunda ordem e um primeiro pólcito. Posteriormente, o ovócito de segunda ordem originará por uma mitose equacional, que carece do período de duplicação do ADN no ciclo de Savel, um óvulo e um segundo pólcito. Às vezes, mas nem sempre, o primeiro polocito originará um terceiro e um quarto polocito mediante mitose, pelo que no total podem originar-se três polocito. Estes polocitos podem ser chamados de ovos abortivos porque carecem praticamente de deutoplasma que ficou englobado no óvulo e que permitirá o desenvolvimento embrionário em seus primeiros estádios até que se estabeleçam as conexões feto-maternas. -/- O óvulo maduro apresenta o pronúcleo feminino capaz de conjugar-se com o pronúcleo masculino, dando lugar à formação do zigoto. Mas, insisto mais uma vez, a penetração do espermatozoide ocorre sempre no estágio de ovócito de segunda ordem e nunca quando a célula sexual tenha alcançado o estádio de óvulo. -/- Evidentemente e depois de todo o comentado: -/- UMA PORCA PODE SER FERTIL E NÃO FECUNDA -/- Por isso bastaria, por exemplo, que o pavilhão da tromba não conseguisse aproximar-se de maneira adequada ao ovário, com o que os ovócitos de segunda ordem, anatômica e fisiologicamente normais, cairiam na cavidade abdominal. Nestas circunstâncias a fecundação, logicamente, seria totalmente impossível. -/- O espermatozoide, por sua vez, tem que subir um trecho do oviduto para "encontrar" o ovócito. Este avanço ocorre como consequência das contrações peristálticas do útero que realiza uma sucção do esperma. Neste momento os espermatozoides experimentam uma importante seleção biológica dado que para atravessar o istmo tubárico necessitam ter uma adequada vitalidade (na porca a união uterotubárica, assim como a primeira parte do istmo, atuam parcialmente como uma barreira). -/- Evidentemente, o espermatozoide não o tem fácil, embora consiga aproximar-se do ovócito graças às quatro hormonas produzidas pelos gametas (dois androgamonas e duas ginogamonas), embora atualmente fala-se da existência de três ginogamonas já que o ovócito se comporta como um polo positivo e a parte terminal da cabeça do espermatozóide como um polo negativo. -/- Uma vez que o espermatozoide entra em contato com o ovócito, deve «salvar» a camada protetora do ovócito (formada por um aglomerado mucoso de natureza espessa e viscosa, além de uma camada interna que pode ser mais ou menos poliestratificada que constitui a coroa radiada procedente das células da membrana granulosa). Para superar estes obstáculos, os espermatozoides têm uma estrutura, o acrossoma. Esta estrutura contém um complexo específico de lipoglicoproteínas que inclui uma série de enzimas como hialuronidase e acrosina. A hialuronidase está provavelmente envolvida na dispersão do cumulus proliger. A acrosina está relacionada com a penetração do espermatozoide através da zona pelúcida. -/- Então também podemos afirmar, como fizemos no caso da reprodutora, que: -/- UM PORCO TAMBÉM PODE SER FERTIL E NÃO FECUNDO -/- Bastaria para isso que os espermatozoides experimentassem um hipocinese, por isso sendo excessivamente lentos não tinham suficiente motilidade de avanço. -/- No entanto, sem ter a necessidade de chegar a estes extremos, o que deve ficar claro é que: -/- a) Fertilidade e fecundidade são dois conceitos claramente distintos. -/- b) Para que um reprodutor ou uma reprodutora possam tornar-se fecundos antes devem ser férteis. -/- Assim, por exemplo, um macho fértil pode não ser fecundo; quando um reprodutor não tem ereção, não tem suficiente ardor genérico, não é capaz, obviamente, de introduzir seu aparelho copulador no trato genital da fêmea. Esta situação pode ser ultrapassada, pelo menos em alguns casos, mediante a utilização de um ejaculador elétrico e posterior aplicação da técnica de inseminação artificial. -/- Uma fórmula clássica para determinar a porcentagem global de fecundidade obtida num rebanho durante um determinado período de tempo (T) pode ser a seguinte: -/- Fecundidade (T)(%)=(N° de fêmeas gestantes (T))/(N° de fêmeas cobertas (T)) x 100 -/- A mesma fórmula é utilizada para determinar a «capacidade fecundante» (CF) de um macho X durante um período T. -/- CF(x)(T)(%)=(N° de fêmeas cobertas / macho X (T) gestantes)/(N° de fêmeas cobertas / macho X (T) ) x 100 -/- Obviamente, na prática, a «capacidade fecundante final» do macho X não é apenas função das suas próprias aptidões, é também função da aptidão fecundante das fêmeas por ele cobertas. -/- Por esta razão, para que o parâmetro CFX(T) seja «fiável», o macho X deve ter coberto um elevado número de fêmeas durante o período T. Consequentemente, este período de tempo não pode ser excessivamente curto, dependendo do ciclo sexual da espécie. -/- Analisados os termos fertilidade e fecundidade, vamos tratar a despeito da prolificidade. -/- -/- 4. PROLIFICIDADE -/- Segundo o Dicionário da Língua Portuguesa: -/- — Prolífico: Que tem a virtude de gerar.; -/- — Gerar: Dar origem a um novo ser. -/- No âmbito das produções animais é um termo realmente fácil de de compreender, não existindo discrepância entre os autores. -/- Poderíamos estabelecer a seguinte definição para a prolificidade: -/- "É a capacidade que a fêmea reprodutora tem para proporcionar aos zigotos um meio adequado em que possam realizar o seu desenvolvimento e chegar ao término". -/- 4.1 Generalidades e prolificidade em suínos -/- No caso da porca, poderíamos definir, em primeiro lugar, a prolificidade como o número de leitões nascidos por parto. A maioria dos autores consideram os leitões nascidos vivos e os nascidos mortos; outros só computam os nascidos vivos. Nós nos inclinamos pela primeira consideração. -/- No seio da fêmea, uma vez realizada a fecundação, a «fusão» das células germinativas do macho e da fêmea, inicia-se a divisão das células do zigoto, que constituem uma massa ou um aglomerado de células não especializadas. (Quando no processo de divisão forem atingidas as 16 células, a mencionada massa celular não identificada recebe a denominação de mórula, a qual dará lugar à blástula ou blastocisto.) -/- Durante os primeiros dias este zigoto em divisão, que irá transformar-se em embrião, desloca-se; primeiro, ao longo do oviduto; depois, no útero. Uma vez alcançado o útero é quando ocorre a nidificação. Esta nidificação pode ocorrer porque a mórula segrega uma enzima que é capaz de fixar-se em uma porção do endométrio, resultando em uma cavidade. É precisamente nesta cavidade que tem lugar a «implantação». -/- Nos suínos, o momento da nidificação situa-se entre 10 e 15 dias a contar do início da gestação. Aproximadamente entre os 15-16 dias de gestação os embriões estão totalmente fixados nas paredes uterinas. A partir deste momento pode-se iniciar o desenvolvimento das estruturas que vão permitir com que a mãe possa alimentar os novos seres (durante os primeiros dias, os ovos fertilizados alimentam-se do seu próprio deutoplasma e do chamado leite uterino de Williams proveniente do endotélio uterino). -/- Uma vez desenvolvidas todas as estruturas necessárias (saco vitelino, corioalantoides, saco amniótico, etc.), o embrião pode desenvolver-se no limite das suas possibilidades, transformar-se num feto e tentar atingir o seu objetivo que não é outro senão o de chegar com vida ao final, quero dizer, na altura do parto. -/- Em suma, de acordo com o exposto até aqui, acerca prolificidade da porca, um cálculo para medir o índice reprodutivo é dado por: prolificidade Y em seu parto n será: -/- Prolificidade porca Yn = Número de leitões nascidos (vivos+mortos) -/- Quando se fala da prolificidade média de um lote de reprodutoras (entendendo-se por «lote de reprodutoras» um conjunto de porcas que se encontram no mesmo estado fisiológico), considera-se o número médio de crias durante o período de partos. -/- Assim, por exemplo, a prolificidade média de um lote de 20 porcas que pariram, na respectiva maternidade, 180 leitões vivos e 6 leitões mortos é: -/- Prolificidade médiando lote=(180 l.v.+ 6 l.m.)/(20 porcas paridas)=9,3 leitões/porca -/- Se nos referirmos a uma exploração com 200 porcas reprodutoras ativas presentes na propriedade, desde o dia 1 de Janeiro a 31 de Dezembro, ao qual foram «obtidos» 1800 leitões vivos e 40 leitões nascidos mortos, a prolificidade média da exploração durante este ano será: -/- Prolificidade média do rebanho=(1800 l.v+40 l.m.)/(200 reprodutoras)= 9,2 leitões/reprodutora ativa -/- Este número, a nível prático e referente exclusivamente a um ano, é pouco indicativo dado que dependerá da calendarização no programa de gestão da exploração. -/- Normalmente, o parâmetro mais utilizado para refletir o desempenho de uma exploração no aspecto reprodutivo é o da produtividade definida pela expressão: -/- Produtividade final real=prolificidade média x (N° de fêmeas paridas)/(N° total de fêmeas) -/- Suponhamos que, numa exploração de 200 porcas reprodutoras, tenham parido 150 leitões (vivos+mortos) com uma prolificidade média de 9,0 leitões, a produtividade será: -/- Produtividade final real=9,0 leit./porca x (150 porcas paridas)/(200 porcas total)=6,75 leit./porca -/- Se esta produtividade for referente à um ano, a fórmula será: -/- Produtividade final anual = prolificidade média x (N° de fêmeas paridas)/(N° total de fêmeas) x (365 dias)/I -/- Sendo I – Intervalo médio entre dois partos. -/- No exemplo (exploração) anterior, se o intervalo médio entre dois partos é de 154 dias, a produtividade final anual será: -/- Produtiv. final anual = 9,0 leit./porca x (150 p.paridas)/(200 p.presentes) x (365 dias)/(154 dias)=16 leit./porca/ano -/- Trata-se de um valor muito indicativo do nível médio de «eficácia produtiva» ou eficiência reprodutiva da exploração. -/- Tal como foi calculado para as reprodutoras, estima-se a eficácia produtiva de um macho reprodutor X a partir de uma fórmula semelhante, dada por: -/- Produtividade(mX) = prolificidade x (N° de fêmeas paridas)/(N° de fêmeas cobertas) -/- Onde a prolificidade é a média de crias das fêmeas paridas. -/- Se um macho reprodutor tiver coberto (inseminado) 200 porcas, ao qual 140 pariram um total de 850 leitões vivos e 20 leitões mortos, seu coeficiente produtivo é: -/- Produtiv.macho X=(870 leitões (vivos+mortos))/(140 porcas paridas) x (140 p.paridas)/(200 p.cobertas)=4,35 leit./porca coberta -/- Este parâmetro expressa o número médio de crias nascidas por fêmea coberta. -/- Numa exploração pecuária (especialmente numa exploração suinícola) torna-se muito interessante, na prática, estudar a evolução da produtividade dos machos reprodutores ao longo do tempo. -/- Numa exploração pode também ser interessante calcular a eficácia reprodutiva das fêmeas da exploração que exprime o número de dias necessários para obter uma criação (índice Ni). Este índice permite comparar a diferente eficácia reprodutiva de duas fêmeas e é definido pela seguinte expressão: -/- Ni=Ii/(Prolificidade i) -/- Sendo: -/- Ii = Intervalo médio entre dois partos de uma fêmea i. -/- Prolificidade i = Número médio de crias nascidas por parto na fêmea i. -/- Em nosso caso, a porca 134 tem um intervalo médio entre partos de 156 dias e uma prolificidade média de 9,1 leitões. Por sua vez, a porca 143 tem um I = 163 dias e uma prolificidade média de 9,5 leitões. Com base nos dados apresentados achamos o índice Ni, mediante os cálculos: -/- N134 = (156 dias)/(9,1 leitões)=17,14 dias/leit. -/- N143 = (163 dias)/(9,5 leit.) =17,16 dias/leit. -/- Neste caso, ao contrário do que se poderia perceber a olho nu, as duas reprodutoras possuem a mesma eficácia reprodutiva (quanto menor o índice Ni, maior a eficácia reprodutiva). Esta é a razão, de que numa exploração nem sempre um desmame precoce dos leitões (18-24 dias) é melhor que um desmame mais tardio (24-28 dias). -/- A eficácia reprodutiva numa exploração de R fêmeas reprodutoras durante um período de T dias é avaliada através da fórmula: -/- NiR = (T x R)/(N° de crias nascidas em T) -/- Se, numa exploração de 200 porcas reprodutoras, tiverem nascido, nos últimos 365 dias, um total de 1840 leitões (1800 leitões vivos e 40 leitões mortos), a eficácia reprodutiva será: -/- N200 = (365 dias x 200 porcas)/(1840 leit.nascidos)=39,67 dias/leit. -/- Ao qual equivale a uma prolificidade média do rebanho, no tempo considerado, de: -/- Prolificidade média do rebanho=(365 dias)/(39,67 dias/leit.)=9,2 leit. -/- Tal e como havia sido estimado anteriormente. -/- Não é necessário insistir na importância prática que tem, a nível das explorações, a correta consideração e a adequada utilização dos conceitos, parâmetros e índices expostos nas páginas precedentes. Neste sentido, em muitas das nossas explorações, também aqui, há ainda um longo caminho a percorrer. -/- -/- 5. RESUMO E PRIMEIRAS CONCLUSÕES -/- Ao longo deste trabalho venho tentado expor de uma forma mais clara e simples possível a realidade conceitual dos termos fertilidade, fecundidade e prolificidade dentro da perspectiva das produções animais. -/- Em todos os casos, trata-se de capacidades ou aptidões anatômica-fisiológicas dos reprodutores ligadas ao exercício da sua atividade no âmbito da exploração. -/- Nessa presente exposição, objetivou-se deixar claro que: -/- a) Fertilidade, fecundidade e prolificidade são conceitos totalmente distintos embora estejam correlacionados. -/- b) Um reprodutor e/ou reprodutora pode ser fértil e não fecundo. -/- c) Consequentemente, um reprodutor e/ou reprodutora não pode ser fecundo se não for fértil antes. -/- d) Um reprodutor e/ou reprodutora pode ser fértil e fecundo e não ser prolífico. -/- e) Consequentemente, para que um reprodutor e/ou reprodutora possa ser prolífico antes tem que ser fecundo. E se for fecundo, significa que também é fértil. -/- f) Na prática, as explorações só podem estimar, no âmbito do conceito geral de «eficácia reprodutiva», a fecundidade e a prolificidade dos reprodutores, nunca a sua fertilidade. -/- Uma vez classificados e estudados os referidos conceitos, estamos em condições de enfrentar outros temas ligados ao processo reprodutivo. -/- -/- 6. REFERÊNCIAS BIBLIOGRÁFICAS -/- -/- BRACKETT, B. G.; JÚNIOR, G. E. A.; SEIDEL, S. M. Avances en zootecnia. Nuevas técnicas de reproducción animal. 1ª ed. Zaragoza: Editorial Acribia, 1988. -/- COLE, H. H.; CUPPS, P. T. Reproduction in domestic animals. 1ª ed. Londres: Academic Press, 1977. -/- FERREIRA, A. H. et al. Produção de suínos: teoria e prática. Brasília: ABCS, 2014. -/- GORDON, I. Reproducción controlada del cerdo. Zaragoza: Editorial Acribia, 1999. -/- HAFEZ, E. S. E.; HAFEZ, B. Reprodução animal. São Paulo: Manole, 2004. -/- HUGHES, P. E.; VARLEY, M. A. Reproducción del cerdo. Zaragoza: Editorial Acribia, 1984. (shrink)

Harmonious regionalism from the perspective of Chinese philosophy is best expressed as an anti-hegemonic discourse that privileges wu-wei (actionless action) and yin-yang correlativity. These are framed within a larger Confucian-Socialist hybrid narrative, such as “win-win” policies that are advanced in various white papers, be they on China’s “peaceful development”, foreign aid or national defence. Through the use of social constructivism in Western International Relations theory, it is possible to ask whether China is a constructivist state in search of a correlative (...) region. If so, this would render the meaning of “harmonious regionalism” as a process (dao, the way) based model rather than a highly institutionalized one. The Confucian concept of harmony in which diverse interests prevail in a dynamic balance accords with this notion of process. China’s participation in regional organizations on its periphery is examined through this conceptual lens. 摘要 从中国哲学角度出发，和谐地区主义最佳解读是：推崇无为和阴阳相互关系的反霸权理论。这个理论包含在一种更高层次的儒家-社会主义混合理论框架中。中国推出的“和平发展”、对外援助或者国防等白皮书中，都极力宣扬 “双赢”政策。这个政策就是混合理论的一个例子。运用西方国际关系理论的社会建构主义，我们可以提出这个问题：中国是不是一个寻求地区联系的建构主义国家？如果答案肯定的话，那么“和谐地区主义”就是一个以过程（ 道）为基础的模式，而不是一个高度制度化的模式。在儒家学说中，和谐指的是不同的利益能够维持动态平衡，并得以实现。这与“道”的含义是一致的。我们就从这个概念的角度，来审视中国参与周边地区组织的情况。. (shrink)

The suggestion that emotions are, in a way, essential to moral judgement has been getting attention in recent literature. Jesse Prinz says that emotionist theories involve at least one of the following claims: (i) emotions are necessary and sufficient for the acquisition of moral concepts (epistemic emotionism); (ii) emotions are necessary and sufficient to determine moral properties (metaphysical emotionism). According to Prinz, some empirical results in moral psychology can support these kinds of emotionism (especially the first one). In The emotional (...) construction of morals, Prinz presents the famous dumbfounding cases, in which interviewees maintain a moral judgement even when confronted with the fact that they cannot articulate reasons why, as evidence for an emotionist view of moral judgement. There is, however, controversy regarding the interpretation of such cases: to begin with, it seems possible to interpret them through reasons, as suggested by Sinott-Armstrong, Yin and Stanley (2019); also, even if there are no reasons being considered, it is possible, as suggested by Jones (2006) and Alves (2013), that dumbfounded moral judgement isn’t a genuine example of moral judgement, since the subjects do not possess basic moral concepts. I start with moral dumbfounding cases and Prinz’s emotionist interpretation of them and later consider the alternative interpretations. Even though Prinz’s reading is initially appealing, it seems the empirical evidence does not support a sentimentalist metaethics as much as he suggests, and the appeal to reasons is still essential in understanding moral judgement. -/- . (shrink)